Ce anume motivează implicarea unui profesor în educaţia celor mici

Probabil că mulţi dintre voi vă întrebaţi ce anume determină un profesor să investească energie, timp şi resurse sufleteşti în educaţia celor mici. Raspunsul este pe cât de banal, pe atât de complex. Întâi de toate, privind în urmă, îmi dau seama că nu puţini au fost oamenii care m-au ajutat, într-un fel sau altul, să îmi formez personalitatea pe baza educaţiei primite în instituţiile de învăţământ prin care am trecut.

Am învăţat în felul acesta că profesorul realizează cea mai nobilă operă, şi anume modelarea celor care vor avea un cuvânt greu de spus la un moment dat în viitor. Cu alte cuvinte, este vorba de o investiţie în viitorul nostru, al tuturor. Un alt motiv al dedicării de care dă dovadă un profesor în formarea copiilor este, de această dată, nevoia sa firească de întoarcere la frumuseţea uitată a vieţii, copilăria. Jocul este o formă de cunoaştere, prin care profesorul ajunge să înveţe el însuşi de la cei pe care îi învaţă. El are, totodată, darul de a păstra vii disponibilitatea  şi interesul pentru studiu, atât din partea celor mici, cât şi din partea profesorului.

Cheia succesului este cooperarea. De aceea este esenţial ca dascălul să le câştige celor mici încrederea  şi să le stimuleze receptivitatea prin diverse activităţi. Deşi nu este un proces uşor, roadele nu vor întârzia să apară. Răbdarea şi flexibilitatea profesorului trebuie să iasă în întâmpinarea nevoilor vârstei copiilor. Odată realizată conexiunea între cele două părţi, reuşita nu va mai fi decât o chestiune de timp.

Educaţia reprezintă un proces complex, îndreptat spre o paletă diversă de personalităţi în formare. Astfel, profesorul are privilegiul de a-i forma pe oamenii mari de mâine, care îi vor răsplăti eforturile prin propria lor muncă.