Creșterea copiilor bilingvi

Ideea de a crește și educa un copil pentru a deveni biligv pare să fie un rezultat al globalizării, iar în ultimii ani, tot mai mulți părinți investesc în achiziția unei limbi străine de la o vârstă fragedă. Deconspirarea mitului confrom căruia copiii care sunt expuși de foarte mici la o altă limbă decât cea maternă, se dezvoltă mai greu, a condus treptat la o expansiune a studiului limbilor străine imediat după prima copilărie. Cu toate acestea, toate părțile implicate în studiul altei limbi decât cea nativă (copilul, părinții, profesorii) trebuie să fie avizați și conștienți de procesele cognitive declanșate și metodele de achiziție ale celei de a doua limbi.
Aproape orice individ poate achiziționa o a doua limbă în aproape orice perioadă a vieții, însă este dovedit faptul că, cel mai rapid, o limbă străină se achiziționează în copilărie. Grație acestui fapt, copiii vor beneficia de o pronunție și fluență foarte bune atunci când învățarea are loc înainte de adolescență.
Marsha Rosenberg nota într-o lucrare din 1996 faptul că, în general, există două categorii de așteptări din partea părinților unui copil bilingv: cei care își doresc ca și copilul lor să poată înțelege două limbi, dar să folosească în scris doar una și cei care își doresc să poată scrie și vorbi, în aceeași măsură, în ambele limbi.
Un copil poate deveni bilingv în copilărie urmând unul din cele două tipare ale învățării:
1. Învățarea simultană a ambelor limbi
În această situație, părinții ar trebui să fie capabili să vorbească și să folosească constant ambele limbi. De asemenea, toți membrii familiei ar trebui să folosească cele două limbi, iar favorabil ar fi ca, chiar și în comunitatea imediat apropiată, copilul să fie expus la ambele limbi.
2. Învățarea secvențială
Această metodă propune ca cea de a doua limbă să fie achiziționată după vârsta de 3 ani, când copilul va fi învățat deja să se exprime în limba nativă. Astfel, copilul va auzi și utiliza cele două limbi în contexte diferite la școală, acasă și în afara școlii. Se recomandă ca, acasă, unul dintre părinți să folosească una dintre limbi, iar celălalt, cea de a doua limbă, sau alternarea zilelor (ex.: ziua de română, ziua de engleză).
Consecvența este un element cheie în achiziția timpurie a unei limbi noi, iar amestecul celor două limbi în cadrul aceleiași conversații, conduce la amestecul noțiunilor lingvistice și inducerea confuziei.
Este foarte important de reținut faptul că fiecare copil învață o limbă nouă urmând propriul ritm, motiv pentru care aceștia nu trebuie forțați sau puși sub presiune. Deși abilitatea de comunicare în două limbi reprezintă un avantaj pentru copil (expunerea la două culturi, capacitatea de comunicare cu o varietatea mai largă de indivizi, avantajele economice pe termen lung), aceasta trebuie să vină la cererea sau, cel puțin, de comun accord cu copilul, întrucât acesta trebuie să își contureze și păstreze identitatea și stima de sine.