Fiecare dintre noi învață în mod diferit. De-a lungul timpului ne dezvoltăm tehnici și strategii care ne ajută să învățăm mai repede și mai eficient. Iar misiunea noastră, ca traineri, este să recunoaștem stilurile de învățare ale cursanților noștri și să ne mulăm pe nevoile lor pentru a le optimiza și ușura procesul de asimilare a cunoștințelor.
Conform studiilor există opt tipuri principale de învățare. Care credeți că vi se potrivește dumneavoastră și copilului dumneavoastră?
Tipul de învățare lingvist are la bază contactul cu textul. Cursanții învață citind, ascultând, vorbind și scriind. În practică se observă o combinație a acestor aptitudini, unii cursanți având mai mult talent la scris, iar alții la vorbit și de aceea pentru păstrarea unui echilibru este nevoie să includem la oră activități diverse corespunzătoare fiecărei deprinderi în parte.
Tipul de învățare naturalist se caracteriază prin înclinația spre experimentare și observare a naturii. Copiii sunt foarte buni la urmărirea etapelor unui proces, măsurarea și evaluarea rezultatelor acestuia.
Majoritatea copiilor corespund tipului de învățare kinestezic. Ei învață cel mai bine interacționând în mod direct cu lumea din jurul lor la fel cum bebelușii descoperă lumea prin atingere și gust. La aceștia prind cel mai bine cântecele însoțite de o anumită coregrafie, precum și jocurile de tip mimă.
Tipul de învățare vizual sau spațial este, de asemenea, foarte des întâlnit printre copii. Acesta presupune, după cum îi spune și numele, existența unui suport vizual care să sprijine procesul de învățare. Cursanții rețin astfel mult mai ușor cuvântul, atașându-l unei reprezentări grafice.
Pentru tipul de învățare logic sau matematic este foarte util ca informația să poată fi ușor clasificată sau împărțită pe categorii. Schemele și tabelele sunt unelte de învățare foarte utile pentru acești cursanți.
Tipul de învățare interpersonal poate fi ușor recunoscut prin interacțiunea cu ceilalți. Acest tip de cursanți învață cel mai bine lucrând în perechi sau echipe, prin schimbul constant de idei și de experiențe.
Tipul de învățare intrapersonal, pe de altă parte, învață cel mai bine singur, lucrează cel mai bine pe cont propriu și are nevoie de mai mult spațiu personal pentru a se dezvolta în ritmul propriu.
Interacționând cu atâtea tipuri diferite de cursanți am aflat că, în general, fiecare se caracterizează printr-un amestec al acestor tipuri diferite în proporții variabile și uneori poți avea surpriza ca anumite activități predilecte nevoilor unui anumit tip de învățare să fie bine primite și să dea rezultate bune și în cazul cursanților caracterizați prin alte tipuri de învățare.
Concluzia reprezintă ceea ce încercăm cât mai mult să facem: să variem cursurile astfel încât elementele inedite să mențină interesul copiiilor ridicat, iar aceștia să obțină rezultate cât mai bune.