De ce japoneză?

Știați că japonezii au o afecțiune aparte pentru frumusețea si perfecțiunea peisajelor? Că ei consideră că trăsăturile mediului înconjurător, munții, pădurile, ori apele au propriile lor spirite? Sau că printre valorile culturale inoculate celor mici încă din fragedă pruncie sunt înclinația către muncă, respectul pentru ceilalți, grija față de familie și mai puțin pentru propria persoană? Cu siguranță știți și de cultura shogun-ilor, conducători militari care protejau cultura proprie chiar închizând granițele.

Iată elementele culturale de mare atracție ale țării care se prezintă drept una din cele mai prospere, companiile japoneze fiind printre cele mai cunoscute și eficiente din lume; mulțumită renumelui de lideri în tehnologie de performanță, li se acordă și titlul de cel mai inovator popor. În plus, se pare că japonezii sunt turiști internaționali, a treia comunitate ca lărgime în mediul online și una dintre sursele relevante de exporturi culturale: ne sunt din ce în ce mai apropiate sushi-ul, concertele karaoke și caricaturile manga, bonsaiul și origamiul, fără a mai fi necesară menționarea binecunoscutelor arte marțiale.

Nu ne mai întrebăm de ce, în contextul actual multicultural în care interacțiunea internațională se realizează între popoare fie de aceeași origine, fie în relativă proximitate, atenția este îndreptată către națiunile în expansiune culturală și economică. Se prea poate ca, în ceva vreme, tinerii să lucreze pentru, sau să fie în competiție cu o companie japoneză, să comunice sau să se asocieze cu parteneri japonezi, ba chiar să ia contact cu filme, desene animate ori cărți japoneze.

Ceea ce este cu totul aparte la limba japoneză este modul în care sunt utilizate și definite formulele de politețe. Spre deosebire de cele mai multe limbi, japoneza are un sistem gramatical și lexical complex de a exprima diferite grade de politețe.  Există cel puțin trei niveluri de politețe, deși o împărțire pe categorii este un pic cam imposibilă, iar delimitarea nivelurilor este dificilă din cauza întrepătrunderilor dintre acestea.

În primii ani de viață, copiii sunt obișnuiți cu un mod de exprimare simplu, familiar care este folosit de toți vorbitorii nativi atunci cînd se gîndesc, cînd vorbesc cu ei înșiși (se întîmplă relativ des), cînd vorbesc cu persoane de rang social și profesional egal sau inferior, sau în cadrul familiei indiferent de vârstă. Odată cu începerea școlii, copiii japonezi sutn obișnuiți cu utilizarea unui alt nivel de politețe, asemănător în anumite privințe cu formele plurarului de politețe existent în limba, însă mult mai complex. Al treilea, și cel mai înalt nivel de politețe, va fi folosit de către tineri abia după integrarea lor in societate (moment care coincide cu intrarea la primul loc de muncă). Acesta este studiat în anii de liceu, ca și materie de sine stătătoare și este extrem de complex ca și varietate a formulelor și a ariilor de aplicabilitate, fiind cert faptul că nici măcar japonezii nu ajung să îl stăpânească la perfecțiune.

Până la acest moment, în ceea ce ne privește pe noi, cei care admirăm limba și cultura japoneză, din toate punctele de vedere, niște cursuri de inițiere ar putea fi o variantă foarte interesantă și mai ales captivantă. Pre-școlarii și elevii dornici de studiu vor vedea și că limba nu este atât de greu de învățat precum pare, pentru că, în ciuda sistemului diferit de scriere, ei se vor putea descurca învățând din caracterele hiragana sau katakana; în plus, gramatica este mult mai simplă decât în cazul unor limbi europene: substantivele nu au gen, nici plural ori articole determinante și există doar două timpuri verbale, trecut și viitor, pentru care verbele neregulate sunt foarte puține.

Vă așteptăm copiii la cursurile de limba japoneză pentru a se pregăti să ia contact cu una dintre cele mai solicitate limbi străine, dar și cu una din cele mai prietenoase culturi!