Lecțiile CLIL – combinarea utilului cu plăcutul

De-a lungul ultimilor ani, societatea a fost martoră la un avânt nemaivăzut al tehnologizării tuturor aspectelor ce țin de viața cotidiană, socială, profesională și personală a individului. În ceea ce privește învățământul, toți cei implicați – elevi, părinți, profesori – au fost puși în situația de a se conforma acestui curent, cu sau fără consimțământ, și să găsească noi metode de menținere a unui standard în ceea ce privește calitatea timpului petrecut la școală, fie că vorbim de mediul online sau de orele ținute în clasă. Deși multe voci promovează beneficiile unui acces fără precedent la informații și resurse, nu putem trece cu vederea dezavantajele aferente acestui context. Probabil cel mai evident și mai de temut dintre ele este suprastimularea: abilitatea de a exploata resursele oferite de tehnologie în mod aproape instantaneu și de a primi astfel câte o mică doză de dopamină drept recompensă atrofiază în mod categoric capacitățile creierului corelate cu răbdarea, concentrarea și atenția acordată unui subiect pe o durată mai îndelungată de timp. Rezultatul unui asemenea proces repetat în mod sistemic poate avea un efect grav inclusiv asupra standardelor menționate mai devreme, dacă nu este folosit cu precauție.

Din fericire, există o metodă bine înrădăcinată în tehnicile de predare ale limbilor străine care poate ameliora aceste efecte negative și chiar insufla sau retrezi interesul și plăcerea de a progresa în limba-țintă. Aceasta este reprezentată de lecțiile de tip CLIL (Content and Language Integrated Learning).

În ce constau, de fapt, lecțiile CLIL? Pe scurt, în predarea și/sau învățarea unui subiect sau materii într-o limbă străină, făcându-se astfel punte între ceea ce dorim să învățăm și, în mod preferabil, ceva ce ne place deja să învățăm.

Avantajele acestei metode de predare ar merita mai mult decât un simplu articol, însă câteva dintre cele mai importante și eficiente dintre acestea sunt:

1. faptul că prezintă un grad de flexibilitate foarte ridicat, ceea ce le permite atât profesorului, cât și elevilor să aibă o influență asupra felului în care ele se desfășoară;
2. nu trebuie neapărat să fie corelate cu niște subiecte sau materii școlare foarte bine definite și cunoscute precum matematica sau istoria, ci pot fi ușor adaptate până și celor mai nișate interese (ex: caligrafie, olărit etc.);
3. probabil cel mai relevant aspect e faptul că îi poate încuraja pe elevi – și chiar și pe profesori – să folosească tehnologia într-un mod înțelept și calculat, adică să-i oblige la a filtra informațiile pe care le găsesc, a le rezuma și a le prezenta și asimila într-un mod lesne de înțeles, care să le facă procesul de învățare mai ușor și mai plăcut, dar care să le și stimuleze abilitățile cognitive într-un mod sănătos.

Un ultim aspect ce merită menționat cu privire la lecțiile CLIL este faptul că ele reflectă, de asemenea, cum titulatura de profesor/formator este în plin proces de redefinire: rolul acestuia de furnizor de informație este, pe zi ce trece, tot mai mult înlocuit de Internet, iar principala lui responsabilitate devine aceea de mediator între sursa de informații și exponenții ei. CLIL poate fi de mare succes atât timp cât profesorul prezintă niște abilități de gândire critică bine dezvoltate și, în mod la fel de important, reușește să găsească contextul informațional în care interesul față de o limbă străină poate „încolți”  și se poate dezvolta în mod armonios.