Răbdare, perseverență și multă iubire…

O provocare– aceasta înseamnă, pentru mine, a fi educator al copiilor mici. A început ca o pasiune, a continuat la fel. S-a contopit, apoi, cu dragostea pentru limba engleză și iată că, la Echo Kids, se îmbină amândouă în cursuri de engleză cu cei mici…în cursuri de viață pentru mine și pentru ei…

Provocarea constă în a reuși să faci o diferență în viața acelui copil, fie prin achizițiile de limbă, ceea ce reprezintă și scopul principal al cursurilor, fie prin cele de natură emoțională și comportamentală. Dacă, în cazul adultului, cursul de limba engleză poate fi unul dinainte bine determinat ca și continut și realizat, teoretic, conform unui plan bine definit, în cazul copiilor, partea emoțională, comportamentală și, mai ales, ludică sunt suportul esențial pe care se fac achizițiile de limbă.

În opinia mea, conturată în mai bine de 10 ani de lucru cu “puii de om”, cel mai eficient mod de a-i face să învețe o limbă străină este acela de a urma “ pattern”-ul învățării limbii materne: repetând de multe ori fiecare cuvânt sau construcție, folosind cât mai mult suport concret, realizând activități cât mai dinamice și cât mai diverse în care să fie implicită folosirea limbii engleze și, mai ales, punând multă dragoste și răbdare asemenea mamei care își învață copilul primele cuvinte.

Miracolul acestei profesii este, de fapt, modelarea “lutului” încă moale în ceea ce va deveni adult competent, transformarea și amprentarea într-o măsură cât de mică a unui OM în devenire. Răspunderea asumată în încercarea de a modela “lutul” este pe măsura îndrăznelii acestui deziderat. Gândul că acești copii vor purta cu ei o părticică din tine determină ca tot ceea ce faci, ce spui, cum ești, să fie responsabil. Nu-ți permiți neglijențe atunci când e vorba de modelarea caracterelor. Și, chiar dacă, aparent, câteva cursuri de engleză făcute în copilărie nu ar putea părea atât de relevante pentru modelarea unui caracter, în realitate, de fapt, fiecare om pe care îl avem ca dascăl își pune amprenta asupra a ceea ce suntem sau devenim, cu atât mai mult atunci când suntem mici.

Cred că fiecare dintre noi are un “design” interior care îl determină să fie potrivit pentru o anumită profesie și, cumva, este adevăr în expresia “profesia m-a ales pe mine”. Am descoperit acest lucru în încercarea eșuată de a face altceva decât a lucra cu copiii. Lumea lor este una minunată, plină de zâmbete, de bucurie, de tristeți nebănuite, de iubire și de nevoia de a fi iubit.

Dacă luăm în considerare toate aceste trăsături, atunci misiunea de a-i învăța pe cei mici devine o călătorie interesantă, palpitantă și plină de noi provocări, la sfârșitul căreia ne așteaptă cea mai mare bucurie pe care ne-o poate oferi viața: lumina unui suflet de copil.