În timpul unui curs, profesorul își asumă mai multe ipostaze/ roluri, care îl ajută în relaționarea cu elevii, dar mai ales în procesul de predare- învățare- evaluare. De obicei, aceste roluri apar în mod natural, ele nefiind programate sau gândite, ci sunt niște reacții spontane ale pasiunii pentru profesia pe care o practică. Următoarea clasificare prezintă o abordare generală, aceste roluri pot fi bineînțeles nuanțate:
Profesorul – model este cel care îi oferă elevului toate pârghiile necesare pentru atingerea țintelor propuse. Elevul devine receptiv, încrezător în forțele proprii, dar și în abilitățile didactice ale profesorului și, împreună, purced într-o frumoasă călătorie, în care rezultatele vor fi notabile.
Profesorul – magician găsește instrumentele potrivite pentru a face ora cât mai interactivă, stârnește interesul copiilor și reușește să elimine timpii morți care pot apărea. Este foarte creativ și din orice lucru, care pare la prima vedere neînsemnat, extrage ceea ce este folositor în procesul de învățare.
Profesorul – prieten/ susținător este cel care îl inspiră pe elev, dar îl și încurajează să fie comunicativ, îl sprijină și îl ajută să treacă de diferitele probleme pe care le întâmpină în procesul de învățare, dar și în alte împrejurări.
Profesorul – călăuză le prezintă elevilor alternativele și metodele optime de învățare sau de atingere a unui țel.
Consider că orice cadru didactic care îmbină măcar parțial aceste roluri poate oferi o soluție problemelor cu care se confruntă elevii, în mod curent, la școală. Ei ar trebui întâmpinați cu zâmbetul pe buze, cu energie pozitivă și cu încredere. În felul acesta, în cunoștiințele lor se va sedimenta sănătoasa stimă de sine, dar și conștiința valorilor educației, pe care sunt datori să le transmită mai departe.