Cum am devenit Echo Kids

Cuvâtul “echo” te duce cu gândul la multe cuvinte. Şi ce altceva înseamnă majoritatea lor, dacă nu un stil de viaţă special? Absolventă a unui masterat în Traduceri Literare, mă vedeam într-o firmă de traduceri, cu un program fix, cu un munte de texte, literare sau nonliterare, aşteptând să fie redate în limba română sau engleză. Însă un interviu mi-a îndreptat paşii către Echo Kids şi, mai apoi, cuvintele „te iubesc” m-au învățat ce înseamnă sa începi să trăiești altfel.

În luna aprilie a anului trecut, în timpul unui interviu pentru un post de traducător care consta în traducerea unui text politic, mi-am dat seama că energia şi creativitatea mea vor râmâne mult timp nefolosite dacă mă voi rezuma la traducerea textelor zilnic. Cum îmi place să cred că rutina şi monotonia nu mă caracterizează, m-am ridicat, am predat fişa spunând că mi-am dat seama, în sfârşit, ce vreau să fac mai departe: să fiu profesor. Iar momentul în care un copil de patru anişori îşi încolăcește braţele în jurul genunchilor tăi, spunându-ţi „te iubesc”, apoi „mulțumesc”, nu poate decât să-ţi confirme că, într-adevăr, ai luat decizia corectă. Îmi iubesc copiii și dragostea aceasta este, cu siguranţă, trăsătura principală a profesorului, în general, și a profesorului Echo Kids, în mod negreșit.

Acestei caracteristici i se adaugă creativitatea în a face fiecare lecţie interesantă, pentru a-i determina pe cei mici să vină la noi cu drag, de fiecare dată. Îmi amintesc, de pildă, prima sărbătoare petrecută împreună, Halloween, când ne-am imaginat că sala de curs este casa profesorului, iar ei, copiii până în 9 anişori, au venit să primească dulciuri colindându- mă cu poezioara specifică, au construit dovlecei, au devenit mumii, ieşind, la sfîrşitul orelor, din sală, pentru a-şi speria părinţii. După aceea, cu spor și bucurie, am exersat culorile învăţate jucând „friptea”, am creat curcubee din palme pictate, „ne-am urcat în autobuz” când ne-am lipit pozele în dreptul geamurilor autobuzului desenat… exemplele pot continua…

Dincolo de dragoste şi creativitate, un strop de simţ al umorului devine necesar pentru a detensiona situaţiile mai puţin plăcute şi pentru a construi o atmosferă relaxată în timpul cursului. Nu de puține ori, am combătut sentimentul de ruşine al elevului în situația în care a fost întrebat ce înseamnă un anume cuvânt pe care ar fi trebuit să îl ştie: răspunzându-mi „nu ştiu”, i-am replicat „ Ei, asta nu, sigur nu înseamnă „nu ştiu””. Am stârnit râsul copilului, l-am ajutat să-şi amintească mult mai uşor… nimic nu-i mai pare greu la cursurile Echo Kids.

Să nu uităm că e necesar ca profesorul să își încurajeze elevii astfel încît ei să capete încredere în sine, drag de materia învăţată; apoi, calitatea de bun psiholog presupune a potența punctele forte ale învățăcelului, a-i umple lacunele, precum și a corecta eventualele abateri de la comportamentul adecvat, aprecierea elevului în anumite momente este, și aceasta, o practică nelipsită.

Așa sunt eu, așa sunt profesorii Echo Kids. Mai sunt şi alte trăsături? Cu siguranţă. Însă vom aștepta, alături de micii noștri alumni, alte momente care să ne reveleze că trăim, împreună, crâmpeie dintr-o altfel de viață….