Lecțiile Echo Kids

De obicei particip la lecțiile Echo Kids ca să încerc să ajut trainerii să fie mai buni, să văd cât de mult au progresat copiii care vin la cursurile de engleză sau de germană; dar ieri, am participat la … săptămâna părinților, lecții deschise pentru părinți și a fost foarte plăcut.

Am fost curioasă să văd ce face copilul meu la aceste ore si voiam să înțeleg de ce îl iubește atât de mult pe teacher Bogdan și cum a ajuns el să-i cucerească inima ei.

Lecția a fost una extrem de relaxată, cu joculețe și interacțiune maximă, cu jocuri pe echipe sau în perechi cu care copiii păreau să fie extrem de obișnuiți.
Când au trecut la lucruri serioase, nu a fost brusc si cu un titlu mare pe tablă (precum obișnuiau să facă profesorii noștri) ci lin; teacher Bogdan a reușit să le strecoare diverse cuvinte și o sintagmă destul de complicată pentru vârsta lor “How many” plus un substantiv la plural. Apoi încetul cu încetul le-a adăugat faimosul “are there”.
Peste plural au trecut cu foarte multă ușurință și nu a fost nevoie de prea multe explicații, și l-au amintit imediat dar când a venit momentul formulării propozițiilor interogative mai lungi, s-au mai împiedicat pe alocuri. Ba era ceva de genul: “How many oranges there are?” ba ceva de genul “How many oranges is there?” dar cu multă repetiție și răbdare au reușit cu toții să înțeleagă logica acestei construcții și să reușească să o poată folosi independent. Așa că sunt convinsă că luni, când îl vor revedea pe teacher, “How many oranges are there?” va fi piece of cake.

Despre cei opt mohicani ce să vă spun? Opt copii energici, plini de idei, cu poftă imensăăăăăă de viață, cu dorință de a învăța și mai ales de a fi primii. Oricum, pe parcursul orei pe care am petrecut-o în prezența lor, nu l-am văzut pe niciunul stând lipit de scaun iar pozițiile de pe scaun, vorbele rostite printre sarcinile clar explicate, căutările negreșite în penarele umflate cu mii de creioane colorate, fâșâitul manualelor, caietelor de exerciții, bălăngăneala picioarelor m-au făcut să înțeleg mai bine că ei sunt foarte diferiți de copiii care eram noi.
Personajele le păreau familiare și intrau în roluri fără să fie stânjeniți că sunt pirați, păpuși sau altele iar jocul pe roluri a fost natural.

Mi-ar fi plăcut să particip la întreaga ședință, să ascult cântecelul piratului dar o voi face cu siguranță în următorul trimestru, la săptămâna părinților. Până atunci mă pregătesc de un curs de engleză la copiii mai mari care, sunt sigură, mă vor impresiona de-a dreptul.