Cateva cuvinte despre educatie

Ne considerăm și noi parte din sistemul românesc de învățământ. Chiar dacă suntem de pe cealaltă parte a baricadei, facem până la urmă, vrem sau nu vrem, parte ceea ce este generic denumit „învățământ”. Și credem că trebuie precizate câteva amănunte, pentru că în ultima perioadă s-a tot discutat, din ce in ce mai aprins despre hibele pe care acest sistem le are.

Procesul educațional, în mod mai mult sau mai puțin ideal, ar trebui să se bazeze pe câteva elemente fundamentale (cel puțin din punctul nostru de vedere):

• feedback permanent. Adică pe comunicare, în ambele sensuri. O comunicare între dascal și copii, din care amândoi să aiba numai beneficii de obținut. O comunicare constructivă, care să evidentieze acele progrese și să găsească variante alternative de creștere și dezvoltare pentru acele situatii mai putin pozitive.
• metode vizuale cât mai multe. Se știe că imaginile sunt cele mai eficiente vehicole de transmitere a informațiilor
• învățarea experiențiala. Cea mai simplă metoda de a învăța, fapt dovedit în nenumarate randuri este experiența. A altora, dar mai ales a ta personala.
• interactivitate, atât între copii, între copii și profesori, dar mai ales interactivitate interdisciplinară. Sună ciudat, însă legăturile dintre discipline îi vor ajuta pe copii sa obțina o privire mai de ansamblu într-un mod mult mai rapid și să înțeleagă importanța informațiilor care le sunt transmise. Aici mai e de precizat un aspect, si anume faptul ca lucrând interdisciplinar, își vor exersa capacitatea de a face mult mai rapid  legaturi si conexiuni.
• joaca. Da, ați citit bine, joaca. O joacă responsabilă, prin care copiii sa fie introduși în materii într-un mod mai prietenos, mai accesibil vârstei lor și care să pregatească terenul pentru cantitatea noua de informații. Joaca, analogiile, cantecele, desenele sunt toate variante perfecte de a învăța lucruri noi, indiferent că vorbim de română, matematică, limbi străine sau, de ce nu, mult hulita chimie 🙂
• empatie și intelegere. Fiecare copil își are ritmul său. Este rolul (și aici se vor deosebi cel mai repede dascălii adevărați, cei care, pur si simpli sunt născuți pentru aceasta meserie de ceilalți) celui care îi învață pe copii să identifice ritmurile copiilor pe care îi are sub aripa, și să își adapteze stilul în așa fel încât să reușească să scoată ce e mai bun din fiecare, și fiecare să simtă că poate performa in felul său unic, in acel mediu.

Cam astea sunt principalele elemente pe care noi le considerăm ca fiind esențiale pentru un proces de învățare. Și pe care le și aplicăm la cursurile noastre de limbi straine. Și rezultatele se văd cu ochiul liber, și nu suntem noi cei care spunem asta, ci copiii si părinții lor.

Mai sunt multe de discutat pe aceasta tema, vă provocăm să veniți și voi cu ceea ce credeți că ar trebui sa stea la baza unui sistem de învățământ ideal. Sau nu neaparat ideal, dar cât mai aproape de ceea ce ne dorim pentru copiii noștri. Si de ce nu, să încercam să schimbăm ceva.